Ce mi-a placut in Madeira? Totul, de la cele mai frumoase flori la cea mai schimbatoare vreme (aici ploua cu soare in mod frecvent, asa ca si curcubeele sunt ceva banal). Am admirat cale crescute pe pantele muntilor, pe care le vazusem pana acum doar in vaze, copaci a caror flori nu le-am vazut niciunde (jacaranda) si estrelitzia sau ‘florea paradisului’, care este aici la ea acasa, pentru ca asta este Madeira: un Paradis. Exista parcuri in orice orasel sau sat cat de mic, iar florile crescute salbatic peste tot formeaza adevarate gradini naturale.

Ce m-a impresionat insa este infrastructura, atat rutiera (a fost contruita o salba de tuneluri si viaducte care taie muntii si unesc vaile in toate directiile, astfel ca se ajunge din orice punct al insulei in capitala Funchal in maxim 40min), cat, in primul rand, cea montana, acele trasee facute de-a lungul ‘levadas’, canalele construite sa aduca apa din nordul ploios al insulei catre sudul mai secetos. Intr-o insula de 57 km de la est la vest si 22 km de la nord la sud exista mai mult de 2000km de trasee astfel amenajate, care acopera practic toata insula, cu grade de dificultate de la cele mai usoare la cele dificile si care duc in cele mai frumoase si variate puncte de belvedere pe care le-am vazut, de la cele trei varfuri (Pico Ruivo, Pico das Torres si Pico Arieiro la peste 1800m) la promotoriile din punctele cardinale (Ponta de Sao Laurenco la est sau Ponta da Pargo la vest).

La toate aceste puncte de belvedere sunt amenajate scari sau funiculare care urca sau coboara pe cele mai abrupte pante ( cum este cel de la Achadas da Cruz care coboara 300m pana la ocean), astfel incat sa se poata ajunge in cele mai spectaculoase locuri de pe insula.

Ca sa nu mai vorbim de aeroportul din Funchal, a carui pista de aterizare a fost construita pe piloni in ocean pentru a asigura conditiile propice de aterizare si decolare si pentru avioanele de mai mari dimensiuni.

Si mi-a mai placut ceva mult de tot: Laurasilva, padurea de lauri aflata im patrimoniul Unesco si care acopera 20% din suprafata insulei, copacii ‘strambi’ si ciudati, invaluiti mai tot timpul in ceata cu cat inaintezi in padure.

Fiind foarte muntoasa, nu exceleaza in plaje, exista doar doua cu nisip galben si cateva cu nisip negru, si multe piscine naturale creeate de natura in zonele in care lava a ajuns in ocean cu milioane de ani in urma. Pentu doritori, insula Porto Santo, aflata la doar 40km departare, are o plaja cu nisip galben de 9km, suficienta chiar in perioada varfului de sezon din iulie-septembrie.

In concluzie, Madeira este o insula uimitoare pentru oricine si un paradis pentru cei carora le plac drumetiile montane, printre flori si lauri.